PRENÚME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRENÚME s.n. Numele (particular) dat cuiva la naștere, deosebit de acela de familie; nume mic. [Var. (prin confuzie) pronume s.n. / cf. fr. prénom, lat. praenomen].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRENÚME s. n. nume care se dă cuiva la naștere; nume de botez. (după fr. prénom, lat. praenomen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRENÚME s. nume de botez, nume mic, (impr.) pronume. (Are ~le Ion.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prenúme (nume dat la naștere) s. n., pl. prenúme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRENÚME ~ n. Nume individual dat unui om la naștere, prin care se distinge fiecare membru al unei familii; nume mic; nume de botez. /<fr. prénom, lat. praenomon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink