PREOTEÁSĂ, preotese, s. f. 1. Soție de preot. 2. Femeie care îndeplinea în antichitate funcții sacerdotale. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -easă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREOTEÁSĂ s. (înv. și reg.) popoaie, (înv.) popadie. (Coana ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
preoteásă s. f. (sil. pre-o-), g.-d. art. preotései; pl. preotése
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREOTEÁSĂ ~ése f. 1) Soție a preotului. 2) înv. Femeie care oficia cultul religios într-un templu păgân. [G.-D. preotesei; Sil. pre-o-] /preot + suf. ~easă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink