Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PREOȚÉȘTE adv. În felul preoților, ca preoții; popește. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ește.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREOȚÉȘTE adv. (BIS.) popește. (Cântă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
preoțéște adv. (sil. pre-o-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PREOȚÍ ~ésc 1. tranz. A face să se preoțească; a popi; a hirotonisi. 2. intranz. A exercita funcția de preot; a fi preot; a păstori. [Sil. pre-o-] /Din preot
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PREOȚÍ mă ~ésc intranz. A deveni preot; a se popi; a se hirotonisi. [Sil. pre-o-] /Din preot
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREOȚÍ vb. v. hirotonisi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PREOȚÍ vb. v. păstori.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
preoțí vb. (sil. pre-o-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. preoțeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink