PREOȚÍME s. f. Tagma preoților; mulțime de preoți, totalitatea preoților. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREOȚÍME f. (colectiv de la preot) 1) Totalitate a preoților; popime; cler. 2) Mulțime de preoți; popime; cler. [Sil. pre-o-] /preot + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREOȚÍME s. v. cler.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
preoțíme s. f. (sil. pre-o-), g.-d. art. preoțímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink