Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PREPÓZIT, prepoziți, s. m. (În ierarhia Bisericii catolice) cleric de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. – Din lat. praepositus „cap”, „șef”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREPÓZIT s.m. (Ist.) 1. Reprezentant al puterii superioare, așezat temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul roman. ♦ Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin. 2. Ecleziast care conduce o prepozitură. 3. Șef, superior, conducător. [Cf. fr. préposite, it. preposito, lat. praepositus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREPÓZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului în Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. (< lat. praepositus, germ. Präpositus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREPÓZIT s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prepózit (prepóziți), s. m. – Superior, șef. Lat. praepositus (sec. XIX).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prepózit s. m., pl. prepóziți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREPÓZIT ~ți m. (în biserica catolică) Preot cu atribuții administrative importante. /<lat. praepositus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)