PRESCURÍȚĂ, prescurițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze dispuse în rozetă, cu flori alb-gălbui (Sempervivum soboliferum). – Prescură + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
prescuríță s. f., g.-d. art. prescuríței; pl. prescuríțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink