PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRETÉXT s.n. Motiv aparent de care se folosește cineva pentru a ascunde adevăratul motiv al unui plan, al unei acțiuni. [Pl. -te, -turi. / < fr. prétexte, cf. lat. praetextus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRETÉXT s. n. 1. motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde adevăratul motiv. 2. impuls, stimulent. ♦ sub ~ că = pe motiv că... (< fr. prétexte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRETÉXT s. 1. v. prilej. 2. cuvânt, motiv, (înv.) chip. (Sub ~ că ...) 3. v. motiv. 4. (fig.) sămânță. (~ de vorbă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pretéxt s. n., pl. pretéxte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRETÉXT ~e n. Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul motiv al acțiunilor sale; prilej; motiv. /<fr. prétexte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink