PRÉTOR, pretori, s. m. 1. Magistrat roman cu înalte atribuții judiciare (și care adesea guverna o provincie romană). 2. (În vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în poliția administrativă și juridică în timp de război. 3. (În vechea organizare administrativă a țării) Șef al administrației și al poliției într-o plasă, care reprezenta aici puterea centrală. – Din lat. praetor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÉTOR s.m. 1. Înalt magistrat care avea un rang imediat inferior consulului în vechea Romă. 2. (În trecut) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în timp de război sau de mobilizare în poliția administrativă și judiciară. 3. Șeful administrativ al unei plăși. [< lat. praetor, cf. fr. préteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRÉTOR s. m. 1. magistrat roman cu rang imediat inferior consulului. 2. (în trecut) persoană pe lângă marile unități militare, cu atribuții în timp de război sau de mobilizare în poliția administrativă și judiciară. 3. reprezentant al puterii centrale într-o plasă, cu atribuții administrative și de poliție. (< lat. praetor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRÉTOR s. (IST.) (prin Maram.) jurat. (~ într-o plasă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRÉTOR s. v. pretoriu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prétor s. m., pl. prétori
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRÉTOR ~i m. 1) (în Roma antică) Magistrat cu rang inferior celui de consul (care avea atribuții judecătorești și administrative). 2) Șef administrativ și polițienesc al unei plase. 3) Șef administrativ al unui sector al orașului. /<lat. praetor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink