PRETORÁT, pretorate, s. n. (În vechea armată) Autoritate militară creată pe lângă marile unități, în timp de mobilizare și de război, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară; sediul acestei instituții. – Pretor + suf. -at.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRETORÁT s. n. (în vechea armată) autoritate militară deținută de pretor (2). (< pretor + -at)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pretorát s. n., pl. pretoráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRETORÁT ~e n. 1) Funcție de pretor. 2) Durata de exercitare a acestei funcții. 3) Sediul pretorului. /pretor + suf. ~at
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink