PRETÚRĂ, preturi, s. f. (În vechea organizare administrativ-teritorială a României) Instituție în care își exercita funcția un pretor (3); serviciul pretorului; local unde funcționa acest serviciu. – Din lat. praetura, fr. préture.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRETÚRĂ s.f. 1. (Ist.; la romani) Demnitatea și funcția de pretor. 2. (În trecut) Serviciul pretorului (3); local unde funcționa acest serviciu. [< lat. praetura, cf. fr. préture].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRETÚRĂ s. f. 1. (la romani) demnitatea, funcția de pretor. 2. (în trecut) serviciul, funcția pretorului (3); local unde își exercita funcția. (< lat. praetura, fr. préture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pretúră s. f., g.-d. art. pretúrii; pl. pretúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRETÚRĂ ~i f. 1) Instituție condusă de un pretor. 2) Sediul acestei instituții. /<lat. praetura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink