Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PREVALÁ, prevalez, vb. I. (Livr.) 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea realizării unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREVALÁ vb. I. 1. intr. A avea avantaj, a predomina. 2. refl. A trage un folos din ceva, a se folosi de ceva. [Cf. fr. prévaloir, lat. praevalere, it. prevalere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREVALÁ vb. I. intr. a avea întâietate, preponderență; a predomina. II. refl. a se folosi, a face uz de ceva. (< fr. prévaloir, lat. praevalere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREVALÁ vb. 1. v. predomina. 2. v. precumpăni. 3. a precumpăni, a predomina, a prepondera, (înv.) a predomni. (~ mica gospodărie țărănească.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prevalá (prevaléz, prevalát), vb. refl. – A predomina; a face uz de ceva. Lat. praevalere (sec. XIX).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prevalá vb., ind. prez. 1 sg. prevaléz, 3 sg. și pl. prevaleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A PREVALÁ pers. 3 ~eáză intranz. A ocupa o poziție dominantă (prin cantitate, forță, greutate, valoare, importanță etc.); a se impune prin superioritate (numerică, valorică, potențială); a predomina; a precumpăni; a prepondera. /<fr. prévaloir, lat. praevalere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink