PREVARICAȚIÚNE, prevaricațiuni, s. f. (Livr.) Abatere de la îndatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un funcționar aflat în exercițiul funcțiunii, ♦ Trădare a cauzei, a intereselor cuiva. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prévarication, lat. praevaricatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREVARICAȚIÚNE s.f. (Rar) 1. Călcarea îndatoririlor de serviciu, abuz comis de un funcționar în exercițiul funcțiunii. 2. Trădarea unei cauze. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. prévarication, lat. praevaricatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREVARICAȚIÚNE s. f. abatere de la îndatoririle de serviciu, abuz comis de un funcționar în exercițiul funcțiunii. ◊ trădare a unei cauze, a unor interese care ar trebui apărate. (< fr. prévarication, lat. praevaricatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREVARICAȚIÚNE s. (livr.) prevaricare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prevaricațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. prevaricațiúnii; pl. prevaricațiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREVARICAȚIÚNE ~i f. Eschivare gravă de la îndeplinirea obligațiilor de serviciu. [Sil. -ți-u-] /<fr. prévarication, lat. praevaricatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink