PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREZBÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de prezbitism. [< fr. presbyte, cf. gr. presbys – bătrân].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREZBÍT, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de prezbitism. (< fr. presbyte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; f. sg. prezbítă, pl. prezbíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREZBÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (în opoziție cu miop) (despre persoane) Care suferă de prezbitism. /<fr. presbyte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink