PREZBÍTERĂ, prezbitere, s. f. Soție a prezbiterului. [Var.: presvíteră, prezvíteră s. f.] – Din ngr. presbytera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
prezbíteră s. f., pl. prezbítere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREZBÍTERĂ ~e f. Soție a prezbiterului. /<ngr. presbytera
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink