PREZÉNȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREZÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi prezent într-un loc determinat. ◊ Prezență de spirit = promptitudine în a judeca sau în a acționa calm în împrejurări neprevăzute; sânge rece. [Cf. fr. présence, it. presenza, lat. praesentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREZÉNȚĂ s. f. faptul de a fi prezent într-un anumit loc sau timp. ♦ ~ de spirit = promptitudine în a judeca sau acționa calm în împrejurări neprevăzute. (< fr. présence, lat. praesentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREZÉNȚĂ s. 1. (înv.) asistență, parisie. (În ~ autorităților ...) 2. v. existență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Prezență ≠ absență, lipsă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
prezénță s. f., g.-d. art. prezénței; pl. prezénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREZÉNȚĂ ~e f. Faptul de a fi prezent undeva. ◊ Condică de ~ condică în care semnează persoanele prezente. ~ de spirit promptitudine în situațiile imprevizibile. În ~a cuiva de față cu cineva. A face act de ~ a asista undeva numai de formă (din datorie sau din politețe). /<fr. présence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink