PREZUMTÍV, -Ă, prezumtivi, -e, adj. Considerat ca probabil; ipotetic. ◊ Modul prezumtiv (și substantivat, n.) = mod verbal care prezintă acțiunea ca presupusă, bănuită sau probabilă. ♦ Care urmează să moștenească o demnitate, o funcție etc. sau să succeadă pe cineva într-o demnitate, într-o funcție. – Din fr. présomptif, lat. praesumptivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREZUMTÍV, -Ă adj. Socotit ca probabil; ipotetic. ♦ (Gram.; despre timpuri sau moduri) Care arată o acțiune probabilă. [Cf. lat. praesumptivus, it. presuntivo, fr. présomptif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREZUMTÍV, -Ă I. adj. considerat ca probabil; ipotetic. II. s. n. mod al verbului care prezintă o acțiune ipotetică. (< fr. présomptif, lat. praesumptivus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREZUMTÍV adj. v. ipotetic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prezumtív adj. m., pl. prezumtívi; f. sg. prezumtívă, pl. prezumtíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
prezumtív s. n., pl. prezumtíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREZUMTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de prezumții; considerat după aparențe ca fiind probabil. 2) gram. : Mod ~ mod care prezintă acțiunea verbului ca presupusă. /<fr. présomptif, lat. praesumptivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink