Dex prezícere

PREZÍCERE, preziceri, s. f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; ceea ce prezice cineva. – V. prezice.

PREZÍCERE s.f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; prevestire. [< prezice].

PREZÍCERE s. 1. prevestire, prorocire, vestire. (~ unor vremuri înfloritoare.) 2. (concr.) oracol, pre-vestire, previziune, profeție, prorocie, prorocire, (livr.) predicție, (rar) prevestit, (înv.) hrismos, menire, plaz, plăzuit, plăzuitură, prezisă, prorocestvie, prorocitură. (~ lui nu s-a împlinit.)

prezícere s. f., pl. prezíceri

PREZÍCE, prezic, vb. III. Tranz. A spune, a anunța dinainte ce se va întâmpla, orientându-se după anumite indicații prezente, după intuiție, raționament etc. A ghici viitorul cuiva (în cărți, în cafea, în palmă etc.). – Pre¹- + zice (după fr. prédire).

A PREZÍCE prezíc tranz. A stabili din timp prin deducție sau prin intuiție, aducând la cunoștință; a prevesti. ◊ ~ viitorul a pretinde că se poate afla viitorul (ghicind în cărți, în palmă, în bobi etc.). /pre- + a zice

PREZÍCERE ~i f. 1) v. A PREZICE. 2) Fapt prezis (de cineva). /v. a prezice

PREZÍCE vb. III. tr. A prevesti. [P.i. prezíc. / după fr. prédire].

PREZÍCE vb. tr. a prevesti. (după fr. prédire)

PREZÍCE vb. 1. a prevesti, a profetiza, a profeți, a proroci, a vesti, (înv. și reg.) a plăzui, a prepune, (prin Transilv.) a pohibi, (înv.) a meni, a proro-cestvui. (Ce a ~ sfântul?) 2. v. ghici.

prezíce vb. zice