PREȘEDÍNTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o instituție, o organizație de stat, o asociație; persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. Denumire oficială dată șefului de stat al unor republici. – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis (după ședea).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREȘEDÍNTE s.m. și f. Cel care prezidează o adunare, un tribunal, o societate etc. ♦ Cel care prezidează un examen, susținerea unei teze etc. ♦ Titlu dat șefului statului în unele republici. [Cf. fr. président, it. presidente < lat. praesidens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREȘEDÍNTE, -Ă s. m. f. 1. cel care prezidează o adunare, un tribunal, o organizație de masă; prezident. ◊ cel care conduce dezbaterile unei ședințe, unei comisii etc. 2. șeful statului în unele republici. (după fr. président, lat. praesidens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREȘEDÍNTE s. (astăzi rar) prezident, (înv. și reg.) prezeș. (~ al unei adunări.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
președínte (președínți), s. m. – Persoană care conduce o instituție, un organ, o adunare etc.; șef de stat. – Var. prezident. Lat. praesidentem (sec. XIX), var. ca fr. président. – Der. preșidenție (var. prezidenție), s. f.; preșidențial. adj.; prezida, vb., din fr. présider.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
președínte s. m., pl. președínți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREȘEDÍNTE ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană care stă în fruntea unui organ de conducere (economic, social, sportiv etc.). 2) Conducător al unei țări cu formă republicană de guvernământ; șef al statului; prezident. 3) Persoană care prezidează (o adunare, o ședință etc.). /<fr. président, lat. praesidens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
președíntă s. f., g.-d. art. președíntei; pl. președínte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink