PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIBEGÍE s. 1. v. hoinăreală. 2. v. refugiu. 3. v. exil. 4. v. emigrare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pribegíe s. f., art. pribegía, g.-d. art. pribegíei; pl. pribegíi, art. pribegíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIBEGÍE ~i f. Stare a celui pribeag. /pribeag + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink