PRIBEGITÓR, -OÁRE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pribegitór adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. și pl. pribegitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIBEGITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care pribegește; rătăcitor; hoinar. /a pribegi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink