PRICHINDÉL, prichindei, s. m. Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRICHINDÉL s. v. puști.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prichindél s. m., pl. prichindéi, art. prichindéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRICHINDÉL ~i m. 1) Om de statură mică, isteț și poznaș (mai ales în basmele populare). 2) Copil mic; prâslea; puradel. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink