Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PRÍCI1, priciuri, s. n. Pat rudimentar; spec. pat (de scânduri) pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune. – Din germ. Pritsche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRICI adv. v. absolut, aidoma, aievea, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRICI s. v. prispă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRICÍ vb. v. certa, învrăjbi, judeca, obiecta, răspunde, replica, reproșa, riposta, spune, supăra, zice.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prici3, príciuri, s.n. (reg.) 1. scobitură în zidul pivniței în care se păstrează lucruri; prichici. 2. prispă (la casele țărănești). 3. leaț bătut în exteriorul casei, pe care se fixează tencuiala.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pricí2, pricésc, vb. IV (reg.) a povesti, a relata.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
prici s. n., pl. príciuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pricí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricésc, imperf. 3 sg. priceá; conj. prez. 3 sg. și pl. priceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRÍCE s. f. 1. (Înv.) Neînțelegere, ceartă. ◊ Loc. adj. De price = care se împotrivește; opozant, potrivnic. ◊ Loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (Pop.; în construcție cu verbul „a face”) Supărare, necaz (pricinuit cuiva). ♦ Acuzare, învinovățire. – Din sl. pritŭča.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRICI ~uri n. Pat de scânduri pentru mai multe persoane, folosit în unele dormitoare comune. /<germ. Pritsche
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIC, -Ă, prici, -ce, adj. (Reg.; despre vite) Cu pete albe și negre, bălțat.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
PRIC adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRÍCE s. v. acțiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, considerent, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, dușmănie, gâlceavă, învățătură, învrăjbire, judecată, litigiu, mobil, motiv, necaz, neînțelegere, neplăcere, ostilitate, parabolă, pildă, pornire, pricină, prilej, proces, rațiune, supărare, temei, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
príce s. f. – 1. Cauză, ocazie, pretext. – 2. Litigiu, proces. – 3. Ceartă, gîlceavă. – 4. Opoziție, contradicție. Sl. pritĭča „cauză” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 290), cf. slov. pritčati se „a se certa”, cr. priča „obstacol”. Rezultatul rom. arată o reducere normală, cf. *potci › poci, și pritce, s. f. (parabolă), înv., din același cuvînt sl. Tiktin combate această der., din considerente care par insuficiente. – Der. prici, vb. refl. (a se certa, a se bate); pricelnic, adj. (înv., certăreț); pricitor, adj. (arțăgos, scandalagiu); pricină, s. f. (cauză, motiv; pretext, ocazie; ceartă, gîlceavă, litigiu), din sl. (bg., sb., slov., rus.) pričina; pricinui (var. pricini), vb. (a cauza, a da prilejul; a pretexta, a se disculpa; refl., a se certa); pricinaș, s. m. (certăreț; parte dintr-un litigiu; acuzat); pricinuitor, adj. (care pricinuiește); pricinuitoare, s. f. (înv., acuzativ); împricina, vb. (a inculpa); împricinat, s. m. (acuzat).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
príce s. f., pl. prici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink