Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PRÍCINĂ, pricini, s. f. 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. ◊ Loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ◊ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ◊ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ◊ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ♦ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ◊ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv. [Acc. și: pricínă] – Din bg. prična.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÍCINĂ ~i f. 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariția efectului; cauză; motiv; temei. Care-i ~a? ◊ Fără (nici o) ~ nemotivat; fără îndreptățire. Din ~ că fiindcă; pentru că; deoarece. Din ~a din vina. 2) Motiv al unei acțiuni, manifestări sau stări; temei. A stabili ~a. ◊ A căuta (cuiva) ~ a căuta motiv de ceartă cu cineva. A găsi (cuiva) ~ a găsi cuiva motiv de ceartă. 3) înv. Acțiune judecătorească; proces. ◊ A (nu) se pune de ~ a) a (nu) se opune; a (nu) se împotrivi; b) a (nu) intra în conflict cu cineva. 4) Situație neplăcută; necaz. 5) înv. Afacere care necesită rezolvare; treabă; chestiune; problemă. ◊ Cel (cea) cu ~a cel (cea) despre care este vorba. [G.-D. pricinii] /<bulg. prițina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRÍCINĂ s. 1. v. cauză. 2. v. prilej. 3. v. chestiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRÍCINĂ s. v. acțiune, acuzare, acuzație, animozitate, cauză, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, epilepsie, gâlceavă, imputare, imputație, învinovățire, învinuire, învrăjbire, judecată, litigiu, neînțelegere, obiectiv, proces, reproș, scop, țel, țintă, vină, vrajbă, zâzanie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prícină s. f., g.-d. art. prícinii; pl. prícini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române