PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRICOLÍCI s. v. vârcolac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRICOLÍCI s. v. licurici, pici, prichindel, puști, stafie, strigoi, țânc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pricolíci (pricolíci), s. m. – Strigoi, duh rău care ia înfățișarea de lup. – Var. tricolici, pricolic. Origine necunoscută. Aparține unei mitologii populare foarte răspîndite, cf. germ. Werwolf, fr. loup-garou, care ajunge pentru a convinge că în ultima parte a cuvîntului trebuie să vedem ngr. λύϰος „lup”. Prima parte rămîne nesigură; gr. θρίξ „păr” (Scriban) este improbabilă fonetic și dificilă semantic; πρίϰός „amar, trist” convine fonetic, dar nu și în privința sensului. Legătura cu rom. vîrcolac (Tiktin) nu este sigură. Din rom. provine mag. pirkorics (Edelspacher 24).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pricolíci s. m., pl. pricolíci, art. pricolícii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRICOLÍCI ~ m. 1) (în superstiții) Om (viu sau mort) despre care se crede că se preface noaptea în lup sau în câine. 2) reg. Copil vioi și zburdalnic. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink