Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIDIDÍ vb. a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. și Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIDIDÍ vb. v. bate, birui, copleși, covârși, cuceri, cuprinde, împovăra, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, ocupa, opri, răzbi, reține, stăpâni, subjuga, supune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prididí (prididésc, prididít), vb. – 1. (Înv.) A înmîna, a da. – 2. (Înv.) A supune, a ocupa, a domina. – 3. A asalta, a năpădi, a învinge. – 4. A stăpîni, a opri. – 5. A înfrunta, a rezista. – Var. înv. pridădi. Sl. prĕdati, imperf. – dadjĕchŭ (Tiktin), cf. preda. Candrea, II, 219 pornea greșit de la podidi.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prididí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 sg. și pl. pridideáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A PRIDIDÍ ~ésc tranz. 1) (mai ales în construcții negative) A reuși în realizarea unei acțiuni; a dovedi. De abia ~ea. 2) (persoane) A face să fie copleșit; a copleși; a asalta. ~ cu întrebările. 3) rar A înfrânge într-o luptă sau într-o încercare; a birui; a învinge. ◊ A-și ~ plânsul a-și stăpâni plânsul. /<sl. pridati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink