PRIGITOÁRE, prigitori, s. f. (Reg.) Fotă formată dintr-o singură bucată de țesătură petrecută în jurul corpului. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
prigitoáre s. f., g.-d. art. prigitórii; pl. prigitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink