PRIGOÁNĂ, prigoane, s. f. Urmărire aprigă, pornire împotriva cuiva; măsuri represive luate de o autoritate împotriva cuiva; asuprire, persecuție, prigonire. – Din prigoni (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIGOÁNĂ s. 1. v. oprimare. 2. v. persecuție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIGOÁNĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prigoánă s. f., g.-d. art. prigoánei; pl. prigoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIGOÁNĂ ~e f. v. A PRIGONI. ◊ Goană și ~ nevoie mare; stare grea. /v. a prigoni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink