PRIGÓRIE s. f. v. prigoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIGÓRIE s. (ORNIT.; Merops apiaster) albinărel, furnicar, viespar, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploiește, ploiete, prigorean, viespariță, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (înv.) merop.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prigórie s. f. (sil. -ri-e), art. prigória (sil. -ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIGÓRIE ~i f. Pasăre migratoare de talie medie, cu cioc subțire și alungit, cu penaj divers și viu colorat, care își face cuibul în maluri lutoase și se hrănește mai ales cu viespi și albine; albinărel. [G.-D. prigoriei] /v. a prigori
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink