Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
priíre, priíri, s.f. (înv.) folos, ajutor, serviciu; profit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
PRIÍ, pers. 3 priește, vb. IV. Intranz. unipers. (Construit cu dativul) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere. – Din sl. prijati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRIÍ pers. 3 ~éște intranz. A fi de folos. Îi ~ește odihna la mare. /<sl. prijati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIÍ vb. 1. (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. și Transilv.) a-i suferi (Nu-i ~ mâncarea)) 2. a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) 3. (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i ~ acest pământ.) 4. v. tihni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIÍ vb. v. dori, favoriza, pofti, proteja, ura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prií (-iésc, priít), vb. – A conveni, a folosi, a se simți bine. Sl. prijati „a prevedea” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr. prijati „a prospera”. – Der. prielnic, adj. (favorabil); prielnicie, s. f. (amabilitate, blîndețe); neprielnic, adj. (defavorabil); priincios, adj. (favorabil); nepriincios, adj. (potrivnic); priință, s. f. (amabilitate, folosire, prosperitate; profit); nepriință, s. f. (rea-voință); priitor, adj. (favorabil).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prií vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priésc, 3 sg. priéște (sil. pri-eș-), imperf. 3 sg. priá (sil. pri-a); conj. prez. 3 sg. și pl. priáscă; ger. priínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink