PRIMÉJDIE, primejdii, s. f. Împrejurare, situație care amenință liniștea, securitatea sau existența cuiva sau a ceva; pericol; p. ext. necaz, supărare. ◊ Loc. adj. De primejdie = a) primejdios; b) care vestește un pericol. ♦ Risc. – Din sl. prĕmeždije.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIMÉJDIE s. 1. amenințare, pericol, (înv. și pop.) nevoie. (Îl pândește o mare ~.) 2. pericol, (prin Transilv. și Maram.) prilej, (înv.) cursă. (A trecut prin multe ~.) 3. v. risc. 4. v. gravitate. 5. v. nesiguranță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
priméjdie (priméjdii), s. f. – Pericol. – Megl. primeajdă. Sl. (bg.) prĕmeždije (Mikloisch, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 191; Berneker, II, 32). – Der. primejdios, adj. (periculos); primejdui, vb. (a fi, a pune în pericol; refl., a se expune unui pericol).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
priméjdie s. f. (sil. -di-e), art. priméjdia (sil. -di-a), g.-d. art. priméjdiei; pl. priméjdii, art. priméjdiile (sil. -di-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIMÉJDIE ~i f. Situație care amenință real existența sau integritatea cuiva sau a ceva; circumstanță amenințătoare; pericol. ◊ Paza bună trece ~a rea precauția preîntâmpină neplăcerile. [G.-D. primejdiei; Sil. di-e] /<sl. prĕmeždije
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink