Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: primejdui (verb tranzitiv) , primejduire (substantiv feminin)   
PRIMEJDUÍRE, primejduiri, s. f. Acțiunea de a (se) primejdui; periclitare. – V. primejdui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIMEJDUÍRE s. 1. amenințare, periclitare, (rar) primejduială. (~ carierei lui.) 2. v. compromitere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
primejduíre s. f., g.-d. art. primejduírii; pl. primejduíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRIMEJDUÍ ~iésc tranz. A supune unei primejdii; a pune în primejdie; a periclita. /primejdie + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIMEJDUÍ vb. 1. (înv.) a (se) pericola. (Te rog să nu-l ~.) 2. a amenința, a periclita. (Această situație îi ~ viața.) 3. v. risca. 4. v. compromite.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
primejduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. primejduiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)