Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
PRIMENÍT1, primenituri, s. n. Primenire. [Var.: (reg.) premenít s. n.] – V. primeni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIMENÍT2, -Ă, primeniți, -te, adj. 1. Care și-a pus rufărie, lenjerie curată. 2. Fig. Care a suferit modificări, transformări (pozitive); care s-a înnoit, s-a împrospătat. [Var.: (reg.) premenít, -ă adj.] – V. primeni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIMENÍT s. v. primeneală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIMENÍT adj. 1. schimbat. (Om ~.) 2. v. împros-pătat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
primenít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRIMENÍ ~ésc tranz. A face să se primenească. /<sl. prĕmĕniti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PRIMENÍ mă ~ésc tranz. 1) (despre persoane) A se îmbrăca cu alte haine (noi, curate); a se schimba. 2) fig. A se schimba spre bine. /<sl. prĕmĕniti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIMENÍ vb. 1. a (se) schimba. (După baie s-a ~.) 2. v. împrospăta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIMENÍ vb. v. tălmăci, traduce, transpune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
primení (primenésc, primenít), vb.1. A schimba, a substitui, a renova. – 2. A se schimba, a-și pune alte haine. – Var. primini, premeni, cu der.Megl. primenés, priminiri. Sl. prĕmĕniti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 154; Șeineanu, Semasiol., 193; Berneker, II, 49; Conev 80). – Der. primeneală, s. f. (schimb, înnoire; rufe albe). – Cf. izmeni.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
primení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. primeneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)