Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PRIMITEÁ, primitele, s. f. (Reg.) Un fel de mătură cu coadă lungă, cu care se mătură pleava când se vântură grânele pe arie. – Din primiteală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
primiteá, primitéle, s.f. (reg.) 1. mătură cu coadă lungă, făcută din nuiele sau fire de mătură, cu care se mătură pleava, paiele rămase la vânturatul cu lopata; felează, felezeu, felezitoare, felezoaie, leasă, târn. 2. unealtă formată dintr-o plasă susținută de o prăjină, cu care se îndepărtează pleava (la vânturatul cu lopata). 3. (în forma: premetea) bidinea. 4. (în forma: premetea) ștergar, prosop; cârpă de spălat sau de șters vasele, de spălat pe jos.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vântura a doua oară grâul, ovăzul sau orzul. – Bg. premitam.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
primití, primitésc, vb. IV (reg.) 1. (despre pleava sau paiele de cereale) a da la o parte, a curăți, a mătura cu primiteaua (felezeul, târnul) la vânturat cu lopata. 2. a mătura în casă, a scutura, a curăți; a înnoi, a reînnoi; a vărui. 3. (în forma: premeti) a primeni rufăria (de corp sau de pat). 4. (despre pâine; în forma: premeti) a frământa, adăugând aluat nou la cel vechi. 5. (despre unele păsări și animale) a agita mereu ceva.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink