PRÍMĂVARĂ, primăveri, s. f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmează după iarnă și precedă vara, cuprinzând (în emisfera noastră) intervalul dintre echinocțiul de la 21 martie și solstițiul de la 21 iunie. ◊ Expr. Primăvara vieții = tinerețea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) În timpul sau în cursul acestui anotimp; în fiecare primăvară. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinerețe). Are 20 de primăveri. [Acc. și: primăváră] – Lat. primavera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
Primăvară ≠ toamnă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
primăváră (primăvéri), s. f. – Al doilea anotimp al anului. – Mr. primăveară, prumuveară, megl. primăveară, istr. primavera. Lat. primavera (Diez, I, 441; Pușcariu 1386; REW 6754 și 9765), cf. alb. prendëverë (Philippide, II, 652), it., prov., cat., sp., port. primavera, fr. primevère. – Der. primăvăratic, adj. (de primăvară); primăvăriță, s. f. (ghiocel, Galanthus nivalis); primăvăros, adj. (de primăvară); împrimăvăra, vb. (a veni primăvara); desprimăvăra, vb. (a veni primăvara).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prímăvară s. f., g.-d. art. prímăverii; pl. prímăveri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRÍMĂVARĂ ~éri f. 1) Anotimp al anului care cuprinde lunile martie, aprilie și mai. ◊ De ~ a) necesar pentru primăvară; b) care are loc primăvara; caracteristic primăverii. La ~ când va sosi primăvara; în timpul primăverii viitoare. Astă ~ primăvara trecută. De cu ~ încă din timpul primăverii. ~ara vieții tinerețe. 2) la pl. fig. Ani (în tinerețe) fericiți. [G.-D. primăverii] /<lat. primavera
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIOLĂ-DE-PRIMĂVÁRĂ s. v. nopticoasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ástă-primăváră adv. (în tempo rapid: as-primăvară)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ruscúță de prímăvară s. f. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink