PRINZĂTÓR, -OÁRE, prinzători, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care prinde, care apucă sau înhață. 2. S. f. (Rar) Cursă de prins păsări. 3. S. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. – Prinde + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRINZĂTÓR s. v. vânător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prinzătór adj. m., pl. prinzătóri; f. sg. și pl. prinzătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
prinzătór (mașină) s. n., pl. prinzătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRINZĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care prinde; care apucă. /a prinde + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink