PRINȚ, prinți, s. m. Principe. ◊ Expr. A trăi ca un prinț = a trăi o viață extrem de îmbelșugată. – Din fr. prince, germ. Prinz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRINȚ s.m. Principe. [Cf. germ. Prinz, fr. prince].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRINȚ s. m. principe (3). (< germ. Prinz, fr. prince)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRINȚ s. v. principe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prinț (prinți), s. m. – Principe, domnitor. Germ. Prinz, fr. prince. Este dubletul lui principe, s. m., din it. principe, der. principesă, s. f., din it. principessa. – Der. prințesă, s. f., din fr. princesse, germ. Prinzessin; princiar, adj., din fr. princiaire; principat, s. n., din lat. principatus.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prinț s. m., pl. prinți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRINȚ ~i m. 1) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unui principat; principe. 2) Descendent al unei familii regale sau imperiale; principe. ◊ ~ moștenitor prinț care urmează să se urce pe tron după moartea suveranului. /<fr. prince, germ. Prinz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink