PRIORÁT, priorate, s. n. Funcție, titlu de prior; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. [Pr.: pri-o-] – Din lat. prioratus, germ. Priorat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIORÁT s.n. Funcție și demnitate de prior. [< lat.t. prioratus, it. priorato].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRIORÁT s. n. funcția, demnitatea de prior2; timpul cât durează. (< lat. prioratus, germ. Priorat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
priorát s. n. (sil. pri-o-), pl. prioráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink