PRIORITÁTE s. f. Însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ◊ Prioritate de trecere = întâietate și ordine de trecere printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în același timp din direcții diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIORITÁTE f. 1) Caracter prioritar; întâietate. 2) Dreptul de a se plasa înaintea altora. [G.-D. priorității; Sil. pri-o-] /<fr. priorité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIORITÁTE s.f. Întâietate; precădere. ♦ Prioritate de trecere = întâietatea de a trece printr-o intersecție nedirijată când la aceasta sosesc în același timp, din direcții diferite, mai multe autovehicule. [Cf. fr. priorité < lat. prior – mai înainte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRIORITÁTE s. f. 1. întâietate; precădere, primordialitate. 2. (jur.) preferință. (< fr. priorité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRIORITÁTE s. 1. antecedență, anterioritate. (~ în timp.) 2. întâietate, precădere, preponderență, primat, primordialitate, (înv.) protie, protimie, protimisire, protimisis. (~ acordată unei probleme.) 3. v. drept de preferință.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prioritáte s. f. (sil. pri-o-), g.-d. art. priorității; pl. priorități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink