Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: priponi (verb tranzitiv) , priponire (substantiv feminin)   
PRIPONÍRE, priponiri, s. f. Acțiunea de a priponi.V. priponi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIPONÍRE s. legare, legat, (înv.) priponeală. (~ unei vite la păscut.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
priponíre s. f., g.-d. art. priponírii; pl. priponíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcație. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRIPONÍ ~ésc tranz. 1) (animale, ambarcații) A lega de un pripon. 2) fig. (obiecte) A imobiliza prinzând de ceva. /Din pripon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIPONÍ vb. a lega, (Transilv. și Ban.) a păivăni. (A ~ un animal la păscut.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A priponi ≠ a dispriponi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
priponí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 sg. și pl. priponeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)
*** new 2019 todo.ad.all ***