PRIPÓR, pripoare, s. n. 1. Coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povârniș. 2. (Reg.) Adăpost de iarnă pentru oi, făcut din împletitură de nuiele sau din stuf și acoperit cu paie, trestie, cetină de brad etc. – Din bg. pripor. Cf. ucr. prypir, -poru.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIPÓR s. v. pantă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIPÓR s. v. luminiș, poiană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pripór (pripoáre), s. n. – Povîrniș, pantă abruptă. Sl., cf. rus. pripor, rut. prypir (Tiktin), poate din sl. priporinŭ (Conev 39). – Der. priporos, adj. (povîrnit).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pripór s. n., pl. pripoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIPÓR ~oáre n. Pantă abruptă a unui munte sau a unui deal; versant abrupt; repeziș. /<bulg. pripor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink