prislopí, prislopésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se nărui. 2. (despre semne, urme) a lăsa, a face.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
prislóp (prislopi), s. m. – Rariște, luminiș, poiană. Sl. prĕslopŭ (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink