PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belșug, abundență. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug. 2. (La pl.; înv. și reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din ngr. perissós.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; surplus, excedent. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; p. ext. din plin, din belșug. ♦ Belșug, abundență. 2. (La pl.; înv. și reg.) Terenuri agricole care prisoseau moșierului și pe care acesta le arenda țăranilor. [Pl. și: prisoase. – Var.: (reg.) pristós s. n.] – Ngr. perissos.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
PRISÓS s. 1. v. surplus. 2. v. belșug.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Prisos ≠ lipsă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
prisós (prisoáse), s. n. – Surplus, îndestulare, excedent. – Var. pristos. Ngr. περισσός „abundent” (Cihac, II, 691; Murnu 47; Pușcariu, Lr., 261). – Der. prisosi, vb. (a fi în plus), cf. ngr. περισσεύω „a prisosi”; prisoseală (var. prisosință), s. f. (belșug); prisoselnic (var. prisositor), adj. (care este de prisos, excedentar).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prisós (surplus) s. n., pl. prisósuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRISÓS ~uri n. Cantitate care depășește necesarul; surplus; excedent. ◊ De ~ a) în plus; b) fără rost; inutil. Cu ~ mai mult. /<ngr. perissós
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
prisoáse (terenuri agricole) s. n. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink