PRÍSPĂ, prispe, s. f. 1. Un fel de terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, lipită cu pământ sau pardosită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie. 2. Porțiune de teren cu suprafața plană, fără denivelări (situată la diferite altitudini); platformă, tăpșan. 3. Dig rudimentar de pământ sau de lemn folosit pentru a menține nivelul apei în bălți. – Probabil din sl. *prisŭpa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÍSPĂ s. 1. (reg.) mal, prăguș, prus, streașină, streie, taban, tălpoane (pl.), târnaț, vatră, (Transilv.) podmol, (prin Maram.) prici, (Transilv.) supărete, (Maram.) șatră. (~ a unei case țărănești.) 2. v. platformă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
príspă (príspe), s. f. – Un fel de terasă îngustă de-a lungul fațadei caselor țărănești. Sl. (bg.) prisŭpa „terasament”, cf. bg. prĕspa „avalanșă”, ceh. pŕispa „dună” (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 80).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
príspă s. f., g.-d. art. príspei; pl. príspe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRÍSPĂ ~e f. 1) Platformă îngustă de pământ, făcută de-a lungul peretelui din față (și al celor laterali) al unei case țărănești. 2) Fâșie plană de teren de-a lungul unui povârniș sau al unui mal. /<ucr. prispa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink