PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRISTÁV s. v. administrator, crainic, mesa-ger, pază, paznic, păzitor, portărel, sol, strajă, străjer, trimis, vechil, vestitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pristáv (pristávi), s. m. – 1. Crainic. – 2. Ordonanță, poruncă. – 3. Intendent, vătaf. Sl. pristavŭ „ușier” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Conev 60). – Der. pristăvi, vb. (înv., a instala în funcție, a preda postul), din sl. pristaviti; pristăvoaie, s. f. (soția pristavului); pristavlisi, vb. (a înmîna), din rus. pristavlivati, toate înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pristáv (vătaf, ispravnic, crainic) s. m., pl. pristávi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pristáv (poruncă) s. n., pl. pristávuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRISTÁV ~i m. înv. 1) Persoană care anunță știrile oficiale; crainic. 2) Supraveghetor pe moșia unui boier; vătaf. /<sl. pristavu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink