PRISTÓL, pristoluri, s. n. Masă din mijlocul altarului unei biserici, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener. altar. [Var.: (înv. și reg.) prestól, prastól s. n.] – Din sl. prĕstolŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRISTÓL s. v. altar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pristól (pristóluri), s. n. – Altar, masă din altar. – Var. prestol, înv. preastol. Sl. prĕstolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 294), cf. bg., rus. prestol, sb. prjestol.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pristól s. n., pl. pristóluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRISTÓL ~uri n. bis. Masă din mijlocul altarului pe care se țin obiectele necesare slujbei. /<sl. prĕstolu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink