PRITÓC s. n. (Pop.) Pritocire. – Din pritoci (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRITÓC s. v. pritoceală, pritocire, pritocit, pritocitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pritóc, pritócuri, s.n., adj. 1. (pop.) pritocire, pritocit, pritoceală. 2. (înv. și reg.) vas pentru pritocirea vinului. 3. (adj.; înv. și reg.; în sintagma) vin pritocit = vin tras de pe drojdie (prin cep).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pritóc (acțiune) s. n., pl. pritócuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink