PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. (Livr.) Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIVATÍV, -Ă adj. Care privează, lipsește pe cineva de ceva; care arată o privațiune. ♦ (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea. [Cf. fr. privatif, lat. privativus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRIVATÍV, -Ă adj. 1. care privează pe cineva de ceva; care arată o privațiune. 2. (despre afixe) care exprimă lipsa, excluderea. (< fr. privatif, lat. privativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
privatív adj. m., pl. privatívi; f. sg. privatívă, pl. privatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIVATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care are proprietatea de a priva; care lipsește pe cineva de ceva. Pedeapsă ~ă de libertate. 2) Care ține de privațiune; propriu privațiunii. 3) gram. (despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, atribuind cuvântului derivat un sens opus celui de bază. /<fr. privatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink