PRIVEGHETÓR, -OÁRE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care priveghează; spec. supraveghetor. ♦ (Înv.) Subprefect. [Var.: (reg.) privighetór, -oáre, privighitór, -oáre s. m. și f.] – Priveghea + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIVEGHETÓR adj. v. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, pru-dent, vigilent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIVEGHETÓR s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer, subprefect, suprave-ghetor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
priveghetór s. m., pl. priveghetóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIVEGHETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. pop. Persoană care priveghează. /a priveghea + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
priveghetoáre (persoană) s. f., g.-d. art. priveghetoárei; pl. priveghetoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink