Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: priva (verb tranzitiv) , privez   
privéz s.n. (reg.) bucată mare de stofă sau de mătase pe care nașul sau nașa o dăruiește miresei și care se pune, la cununie, pe spatele mirilor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRIVÁ ~éz tranz. (persoane, lucruri etc.) A face să nu (mai) beneficieze de ceva inerent și necesar; a lipsi. ~ de drepturi. /<fr. priver, lat. privare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PRIVÁ mă ~éz intranz. A renunța la ceva inerent și necesar. /<fr. priver, lat. privare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIVÁ vb. I. tr. A lipsi (pe cineva de ceva), a lua dreptul, putința (cuiva) de a beneficia de ceva. [< fr. priver, it., lat. privare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRIVÁ vb. tr., refl. a (se) lipsi de ceva necesar sau la care are dreptul; a renunța la ceva sau a împiedica pe cineva să beneficieze de ceva. (< fr. priver, lat. privare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRIVÁ vb. v. refuza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIVÁ vb. v. lipsi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
privá (privéz, privát), vb. – A (se) lipsi. Fr. priver.Der. privat, adj., din fr. privé; privată, s. f., din fr. privé; privați(un)e, s. f., din fr. privation; privatist, s. m. (înv., Trans., persoană care-și face studiile în particular).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
privá vb., ind. prez. 1 sg. privéz, 3 sg. și pl. priveáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)