PROACTÍV, -Ă, proactívi, -e, adj. (Psih.) Care are efect asupra unui alt lucru. ♦ (Despre inhibiție) Care duce la uitare, care este exercitată cu cunoștințele actuale asupra celor ce urmează să fie recepționate. (cf. fr. proactif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
proactív adj. m., pl. proactívi; f. sg. proactívă, pl. proactíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink